Retezat, Martie 2009

Aprilie 3, 2009 Lasă un comentariu

Martie 2009.

Plecam din Ploiesti de dimineata, intr-o joi. Nu suntem decat noi 2, eu si Teo, asa ca ne intalnim repede si nu pierdem timpul cu prezentarile. O luam inspre Sinaia, apoi stanga dupa Predeal, Valea Marului, Sercaia, Sibiu, Sebes si ne apropiem de Retezat cu rapiditate. Ne-a luat 6 ore pe o vreme inchisa si pe alocuri ploaie, Fagarasul nu se vede deloc si nu e nimic bun in prognoza meteo. Nu ne mai grabim deja, azi nu avem ce face mai mult decat sa ajungem la Carnic, insa avem nevoie sa lasam masina undeva in Nucsoara. Drumul pana acolo este de 6,5 km si nu il fac cu masina, asa ca ar fi bine sa gasim pe cineva care sa ne duca. E o vreme pe care nu vrei sa iesi din casa, asa ca tragem de timp sa gasim pe cineva sa ne duca sau sa apara soarele, sansele insa sunt extrem de mici. Dintr-o casa saracacioasa insa ne apare norocul: o femeie pe care am intrebat-o de un posibil transport pana in Carnic ne ajuta imediat. Ne va duce sotul ei, un „tanar” pe nume Mos Victor, un tip de om extrem de comun in satele romanesti, insa cu adevarat o figura, glumetz si dornic de aventura ca un adolescent.

Mos Victor din Nucsoara

From Retezat

Dacia lui minunata din ’74 ne duce pana la Carnic cu mici incidente, asa ca dupaamiaza suntem deja la pensiunea Codrin unde ramanem pana a doua zi dimineata. Mancam bine si privim cu incredere cand fereastra, cand barometrul ceasului lui Teo. Pensiunea are conditii excelente, daca doriti sa rezervari sunati la numerele de pe site, va veti simti excelent si plecati in munte cu o stare buna.

Dimineata pe la 7 am luat cunostinta din nou cu vremea nasoala de afara, asa ca ne-am culcat la loc pana la 9. Cand ne-am trezit minune: soarele stralucea, vantul nu mai batea si am realizat ca avem sanse sa urcam la Gentiana pe o vreme superba. Ne-am gasit tovarasi chiar la Codrin, 2 tipi si o tipa venisera noaptea din Cluj si urcau la Gentiana. Ii vom reintalni acolo si vom urca pana la urma impreuna spre creasta a doua zi, dupa cum a urmat. Iata ce vreme am avut vineri !
cab-gentiana-img_1683_resize
Ce bine ar fi fost sa fie a doua zi la fel, ne gandeam. Iarna asta nu am nimerit-o deloc cu vremea, asa cum se vede din postarile anterioare. Am avut liberele exact in momente de avertismente meteo, asa ca altitudinea a fost mereu limitata. Insa ne bucuram de acest soare, care mi-a ars fata cu toate ca am urcat o ora prin padure. La orele 14 eram la Gentiana, moment in care cei 3 care ajunsesera inaintea noastra au luat-o din loc pentru o iesire de incalzire spre creasta. Am postat pana acum din pozele facute de Teo Paraschiveanu, un link pentru a vedea mai multe poze aici.
Despre grupul din Cluj e timpul sa spunem niste cuvinte: Horatiu si prietena lui Dana, impreuna cu Radu din Deva. Mult mai experimenati decat mine si mult mai in forma. Au facut atmosfera excelenta la cabana iar faptul ca aceasta iesire a fost reusita pentru mine se datoreaza si lor intr-o mare proportie. Pozele facute de ei nu sunt publice, asa ca daca vor dori sa comenteze sau posteze linkul respectiv e alegerea lor.
A venit si ziua de sambata, in care vremea nu m-a incantat deloc. Ninsoare, vant moderat in vale si mai tare in zone de panta, insa nu era frig, cam -2gC la cabana. Ne-au urnit greu, ca era cald si bine in camera. Noroc cu niste baieti care-au venit din Pietrele care fiind cam 9 au luat-o inainte si au facut drum prin zapada proapata. Am plecat pe la 11, urmat indeaproape de cei patru: Dana, Horatiu, Radu si Teo. Poze pe drum:

DSCF6012DSCF7657
DSCF7673

Eu cu nea Loli, cabanierul de la Gentiana, Dana in plin fuleu prin zapada, Horatiu, Teo si Radu

DSCF7705DSCF7708

Dupa o ora treceam de Bordul Tomii, 1890 m, locul unde ma oprisem data trecuta cu Mugurel din cauza vremii. Acum altele erau datele insa, iar faptul de a dormi in conditii excelente la Gentiana a fost hotarator. Dupa inca o ora eram deja intr-o mare alba, auzeam doar respiratia in gluga, si speram sa nu raman mult intarziat fata de grupul clujenilor din fata mea. In mod exceptional, la peste 2100 m nu batea vantul ! Asa ca nu am avut nevoie nici de cagula si nici de ochelari, aveam la mine ambele perechi, de soare si de ski, asa ca eram pregatit pentru ochi. La un moment dat ei s-au oprit mai mult, asa ca am avut timp sa mananc un Corny si sa beau 2 cani de ceai fierbinte. Radu a sesizat ca lipsesc din spatele lor si s-a intors sa vada ce fac, pauza mi-a facut insa foarte bine, acum eram alimentat si gata de ultima panta spre creasta Bucurei. In urma discutiei pe care au avut-o, mi-am dat seama ca hotarasc traseul pe care urma sa urcam, i-am intrebat daca e in regula si mi-au dat cateva detalii despre starea crestei, care din spusele lor prezenta un pericol de avalansa, datorita unor cornise mari in partea superioara. Sunt sigur ca aveau dreptate, eu oricum nu vad bine la departare si nici nu ma intereseaza sa-mi dau cu parerea pe unde sa o iau pe un traseu de iarna deoarece imi lipseste experienta necesara. Dar daca tot eram acolo, era pacat sa nu o iau dupa ei.

DSCF7735

Sub creasta Bucurei, hotarand calea spre varf

Am taiat-o in stanga, sub masivul din imagine, am urcat cam o ora, zapada era mare si se spargea in urma lui Horatiu, care parca ara in fata mea, avand rachetele de zapada, ca si Radu. Dana era ca o furnicutza langa ei iar eu mai in spate, la 15-20 m, incercand sa fac ceva poze, avantajat de pozitia mai buna. Nu stiam exact ce vom face, insa nu ma gandeam deloc la ce urmeaza, asa ca am scos aparatul mai mult ca altadata, si m-am bucurat in sinea mea ca am reusit sa ajungem pana acolo. Cu toate ca tinta era creasta, a fost greu sa continuam pana acolo, nu exista o cale sigura spre varf si am preferat sa ne oprim intr-o zona la 40-50 m de vf. Curmatura Bucurei. Mi-a folosit experienta adunata in aceasta iarna pe sus, m-am imbracat corespunzator si mi-am dozat bine efortul, ceea ce m-a ajutat sa privesc linistit in jur si sa nu-mi fac probleme despre ce urmeaza, ganduri care iti consuma inutil energie si alimenteaza temeri. Expunerea la pericole in astfel de iesiri e datorata in primul rand lipsei de experienta, care are multe forme. De exemplu, o problema este incalzirea excesiva in timpul mersului – nu frigul, nu-ti poate fi frig cand urci!- urmata apoi de o racire brusca datorata unei opriri prea lungi sau lipsei unui echipament care sa te izoleze in caz de vant puternic. Alta problema comuna este lipsa alimentelor sau alegerea gresita a acestora, cat si lipsa unui lichid cald pe care sa-l consumi dupa 2-3 ore de mers. Fiecare trebuie sa stie bine cel asteapta pe munte, iar experienta poate sa faca de multe ori ca o e iesire sa fie reusita sau nu. Iar aceasta experienta nu se poate obtine decat …urcand pe munte. Mai mult din aceste poze nu am putut sa scot, am atasat si una facuta vf-lui Retezat, departe in ceata, si inca una inspre valea de unde veneam.

DSCF7764DSCF7766
Intoarcerea e bucuria mea, dar din ce am vazut in tavalelile Danei prin zapada si altii se bucura pe drumul de coborare, mai ales daca nametii sunt mari! La Bordul Tomii ne-am oprit din nou pentru o poza toti 4. Deja eram la o jumatate de ora de Gentiana, si departe de vremea rea de dimineata, insa nici vorba de soare.

DSCF7786

La Bordul Tomii

La cabana a urmat o seara tipica, cu povesti legate de munte si atmosfera destinsa, cu mancare si ceai fierbinte. Ziua plecarii ne-a gasit treji ceva mai de dimineata, eu si Teo plecand mai devreme decat clujenii, avand de mers cam 3 ore pana la masina. Mersul la Carnic a fost o plimbare de vis prin zapada proaspata de 30 cm si o temperatura ideala, cam -4 gC la cabana, fara vant si fara urme. Un frumos finish al unei frumoase iesiri!

Teo coborand prin zapada langa Gentiana

Teo coborand prin zapada langa Gentiana

Apoi inca 5 ore pana la Ploiesti. As dori oricarui iubitor de munte si de iarna sa aiba parte de asa ceva macar o data pe iarna. Si in Retezat, sunt cele mai mari sanse !

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

George, martie 09

Anunțuri
Categorii:Munte