Prima pagină > MTB, Munte > Tura in jurul Ciucasului si Grohotisului

Tura in jurul Ciucasului si Grohotisului

Intr-o zi de miercuri am pornit in 3 la o iesire cu bicicletele in Ciucas. Cum era prima pe anul asta am zis sa nu fie prea grea, insa cum se apropie TF2 am zis sa fie ceva totusi sa ne bage in forma cat de cat. Asa ca am stabilit cu Cip sa facem un ocol la 3-4 zile asa, ca nu strica la cv-ul nostru de mtb-isti. Cum Mihai nu avea alta treaba prin Ploiesti, s-a bagat si el asa ca miercuri seara eram la Cheia cautand cazare pe la 12 noaptea. Nu am gasit mare lucru, asa ca am apelat la hotelul Ciucas unde am dormit intr-un apartament cu bicicletele in camera, la sugestia receptionerei. Traseul se conturase de cateva zile, urma sa o luam in Nord pe Valea Stanii spre Dalghiu, sa trecem prin Zizin, apoi spre Sacele. Intoarcerea pe Valea Doftanei pana la Brebu, apoi spre Alunis, Slanic si Teisani, unde sa ramanem la un prieten. Asta eu cu Cip, pentru ca Mihai urma sa participe la mareaevadare duminica, traseul lui urmand asadar sa se termine in Ploiesti sambata seara. Frumos pe hartie dar vremea nu se anunta deloc buna, cu toate ne-am luat si o crema de soare ca nu se stie…

La 9:30 joi pornim spre Mogos, urcam dealul si constatam ca e cald si soare. Schimbam tricourile cu cele de vara si pedalam spre valea Stanii, pe drumul cunoscut. Trebuie sa recunosc ca-mi place valea asta asa cum e, sper sa nu se astfalteze curand. Urcarea la Boncuta e lejera si nu prea, sus mancam si profitam de vremea excelenta. Aici avem cam 20 km, am intrat in ritm si urmeaza o zona frumoasa. Constat ca mi s-a stricat ciclocomputerul la o iesire cu Teo si cu Cip in Piatra Craiului cand mi-a cazut bicicleta intr-o rapa, eu facand poze langa ea. Nu e foarte important deoarece au ceilalti, mai util este ceasul care-mi spune la sfarsitul zilei cat am urcat si coborat pe traseu, ceea ce ma ajuta la a stabili dificultatea traseului. Azi vom avea cam 600m altitudine de urcat, mai e un pas dupa Dalghiu. Drumul e perfect pentru MTB si inca nu ploua, asa ca dam la vale cat se poate, Mihai e in mare forma si o ia inainte pe coborarea spre Vama Buzaului, eu raman mai in urma. Cotim stanga pe astfalt si pornim intr-o usoara urcare prin localitate, traversam podul si depasim o caruta pe o urcare usoara, apoi linistea traseului se asterne din nou. In jur un camp verde cu ceva oameni ignorand avertismentele de ploaie. Inca stam bine in sha, mai facem poze si oprim doar cand picaturile devin evidente. Nu ploua insa vantul le aduce pe noi, asa ca e cazul ca apelam la impermeabile. Ma imbrac lejer si desfac fermoarele laterale, destul de cald afara, cam 15-16 gC. In apropierea Dalghiului ploua bine, o luam initial spre Ciucas prin poiana Dalghiului, apoi ne intoarcem putin si incepem sa urcam dealul. Cand incepem coborarea avem 40 km si o surpriza destul de neplacuta: aici se munceste la un drum!! Asa ca avem compromisa viteza, rotile sunt pline de noroi, ploua deja binisor si moralul e jos. Ne oprim intr-o zona agreabila si alimentam pentru ultima oara, banane si napolitane, apoi pornim din nou spre Zizin pe un drum pe care-l speram splendid si care e stricat complet. Zona e de evitat, adica se gaseste altceva mai frumos in zona daca doriti sa pedalati. Scapam insa de ploaie si ajungem la asfalt in Zizin de unde o stergem rapid spre Tarlungeni unde gasim cazare la un motel excelent. Ducem bicicletele la o spalatorie si ajungem mai pe seara la masa unde savuram ciorba, casaval pane si branza cu smantana si mamaliguta, plus o berrrre. Azi am pedalat cam 64 km cu 610m dif de nivel, m-am comportat bine si astept ziua urmatoare, sensibil mai dificila, cu pasul Predelus in prim plan.

Dupa un mic dejun semi-ratat la motel pornim spre Sacele. Avem ca obiective imediate alimentarea si hidratarea, apoi sa ne incalzim pana la urcarea spre barajul de la Tarlungeni, de unde incepe practic traseul de MTB spre valea Doftanei. Amenintarea de vreme rea e reala, se pare ca ne va trage azi o ploaie pe cinste, avertizarea meteo cuprinzind si zona Brasovului. Privelistea e imbietoare si ne oprim si la poze, apare si vantul pe lista de probleme, insa nimic deosebit pana acum. Trecem prin zona de indieni din Sacele fara incidente. Eu rulez atent in zone din astea, ma uit cu atentie la oameni si daca ma fixeaza ii salut. Incerc sa fiu cat mai amabil si sa nu le trezesc sentimente de ura sau invidie fata de oameni ca noi, care merg cu bicicleta fara motiv. Cu timpul se vor obisnui si cu astfel de aparitii prin comunitatile lor, sunt sigur. Pana atunci insa e bine sa nu dati motive de scandal pentru ca pentru multi ciudati e o adevarata placere de exemplu, aruncatul cu pietre dupa mtb-isti. Ganditi-va ca aceste zone sunt cu adevarat defavorizate si incercati sa-i ignorati total, chiar daca mai cad 2-3 pietre in jurul vostru. Pana la urma, acest lucru face parte din traseu, ca si cainii ciobanesti. Apropo, cum sa te superi cand un mioritic cu 3-4 preteni de-ai lui te latra la 30cm de roata spate?! Pastrezi calmul, pedalezi mai lent -ai auzit Radu?- si te degajezi din zona lor de actiune. Din ce am vazut eu nici macar nu latra pe toti ciclistii dintr-un grup, ei isi fac treaba cu 1-2 si apoi se cara multumiti. O faza hazlie chiar azi, o povestesc aici ca a venit vorba: Mihai pedala pe o urcare scurta, urmat de aproape de Cip, eu cam 40m in spate. Un caine se repede furios, parcurge in paralel cu ei cam 25m latrand zgomotos. Apoi ma vede putin in spate si se sperie -!!-, baga coada intre picioare si fuge in padure. Fuck!, ce naspa sunt, mi-am zis…deci calmati-va cu animalele, nu ei sunt problema noastra ci…cei cu 2 picioare.

Sunt cateva pensiuni dragute aici, la intrare pe valea Doftanei, insa era cam departe sa fi ajuns aici in prima zi. Iesim in vale pe o panta usoara si lunga, care serpuieste prin padure sau pe camp, pe langa ape si pe langa niste …stalpii de inalta tensiune. E liniste si nimic nu pare sa ne tulbure din drum. Da la pedala fiecare cum poate, ne mai asteptam pe ici pe colo, stam bine si cu apa si nu ne dam seama cand se pune un vant de abia inaintam. Pedalez din greu, lipsa de antrenament se simte, insa vremea ma imbie inca sa trag, peisajul de asemenea. Ne oprim din loc in loc la poze, Mihai incearca sa faca si niste filmulete, se vede ca omul sta bine fizic. La o intersectie o luam aiurea insa realizam repede ca traseul e in alta parte, mai avem cam 200m altitudine de urcat pana in pas si se pare ca vom impinge la ele. Nu e asa rau pentru ca nu e noroi si panta e onorabila, am ramas in urma si incerc sa nu ma opresc de multe ori asa ca poze mai putin… cand ajung sus baietii terminasera deja cu pozele si cu mancarea, asa ca o scurtez si eu cat pot. Nu plecam insa de aici repede, ar fi pacat. Am mers 30 km si mai avem inca pe atat insa in coborare, pe un traseu placut asa ca graba nu-si are locul. Plus ca pe aici nu ajungi des, incercam sa ne gasim odihna cateva minute. O echipa extrem de placuta cu Cip si Mihai, pacat ca lipseste Teo, de care am facut misto tot drumul. Las’ ca vine in TF2 si ne trage el poze misto acolo! Imi dau seama ca ei stau mult mai bine decat mine fizic si ca o sa-mi fie mai greu sa tin pasul, insa asta nu e descurajant deloc, doar n-o sa stau acasa. Ne hotaram sa incepem coborarea, stau in spate si mai fac ceva poze. E nasol, nu ma imbie sa dau tare. Jos e noroi si am deja probleme cu schimbatorul de pinioane cand o pietricica mi-l blocheaza, insa Mihai se descurca de minune si in 2 minute depanarea era gata. Urmeaza o mare dezamagire deoarece cam 7-8 km de coborare sunt ratati din cauza drumului: sunt numai pietroaie pe drumul forestier, asa ca ne taram cu greu…proasta idee au astia cu drumurile, parerea mea. Noroc ca nu a plouat, era sensibil mai rau pentru noi. Pana la urma ne oprim de ploaie la un mic adapost, unde si mancam ce mai avem pe la noi, ceea ce ne creste moralul. Apoi parca si drumul a fost mai bun si in scurt timp am ajuns chiar la asfalt, unde sunt niste coborari excelente. Drumul pana la baraj e bun si la indemana, asa ca incepem sa cautam cazare. Le sugerez sa ne oprim la prima pensiune dupa ce depasim 60 km, dar mai avem pana acolo. Mihai a mai fost pe aici, noi nu. Recunosc ca imi place drumul, cred ca e zona in care gasesti ce sa faci cateva zile fara probleme, inclusiv sa treci spre Secaria pe un drum destul de greu din ce vad. Treaba merge deci bine, roata se invarte si pozele curg, eu raman mereu in spate insa nu deranjeaza pe nimeni, ca se merge la relanti deja. Nici nu terminam bine curbele de sub baraj cand Mihai ma opreste pe marginea drumului aratandu-mi in dreapta la 300m o vila unde se caza cineva. Ne hotaram sa mergem sa intrebam si in 5 minute deja ne intindeam ciolanele pe iarba pensiunii, dupa o scurta discutie cu proprietara , o doamna cumsecade din zona. Observam ca numele pensiunii e La Malin, din localitatea Seciuri, si a fost unul din locurile cele mai placute unde am inoptat pe traseele noastre. Asteptam sa ne puna masa in gradina, unde incepe sa se lase racoarea, asa ca punem ceva mai gros pe noi si uitam de ideea de a manca afara. Gazda are o fata destul de timida -Raluca,cam 24 de ani- de la care cred ca e greu sa scoti o vorba, asa ca abandonam pista, si ne vedem de ale noastre pana se pune masa. 2 lucruri m-au surprins placut aici: gradina si modul de aranjare al mesei. Nu mi-am imaginat ca oamenii astia pot fi atat de grijulii, iar vesela, de cea mai buna calitate! Nu ca ne-ar fi trebuit prea multe motive sa infulecam friptura cu orez si muraturi; apoi ceaiurile cu miere si sucul de afine ne-au multumit pe deplin. Asa ca seara am petrecut-o plimbinadu-ne pe dealul din spatele casei si facand poze in gradina. Pana la urma o zi superba, in care am scapat de o ploaie ce se anunta vijelioasa, am trecut prin noroi sau vant, si ca niste vajnici mtb-isti am adormit la televizor cu sforaiturile de rigoare. Traseul aici.

Micul dejun ne-a pus pe picioare, vremea frumoasa ne-a scos pe sosea asa ca o luam spre Brebu cu bicicletele spalate si moralul excelent. Gasim un pod in stanga drumului si dupa o urcare sustinuta ajungem la un drum plat, unde culmea, Mihai se trezeste cu o pana! Prilej de odihna pentru noi ceilalti, apoi pornim cat de repede spre lac, ajungem la Podu Cheii si dupa o scurta coborare iata-ne la lac pe asfalt. Planul pentru ziua a 3-a este diferit, daca eu cu Cip o luam spre Tesiani, Mihai are ca obiectiv sa ajunga in Ploiesti pentru a participa la concursul de a doua zi! Asa ca vom merge impreuna pana la Alunis si de acolo vom vedea. Cum nu e mare graba si vremea e excelenta azi nu avem de ce sa tragem tare, plus ca drumul e frumos si ne oprim des la poze.Ne salutam cu un grup compact de ciclisti pe sosea, la iesire din Brebu, apoi urcam spre Pietriceaua, apoi vine bonusul zilei: coborarea spre Alunis ! E superba, dupa cateva curbe stranse se deschide soseaua si poti sa-i dai cat de tare, ai vizibilitate cateva sute de metri si o panta descendenta respectabila. O adevarata placere, ma gandesc cum se coboara aici cu o cursiera…In Alunis ne oprim scurt la o fantana sa alimentam si apoi mai coboram cativa km pana cand drumurile spre despart: Mihai o ia spre Varbilau si noi spre Stefesti. Ne asteapta un traseu interesant, dupa o urcare constanta o apucam in dreapta pe un deal de unde vedem Slanicul si cariera de piatra, apoi o coborare extrem de noroioasa, din care ma bucur ca suntem cu bicicletele intregi. E a 3-a coborare ratata din acest tur, si as zice cea mai urata dintre toate. In Slanic ne oprim sa spalam bicicletele sumar, si cum ne-cum incepem urcarea spre Piatra Verde. Cip se descurca de minune cu aceasta panta si o ia inainte, eu mai mult imping pana la jumatate unde abia ma opresc sa nu urc cu ea pe cariera, apoi continuam urcarea pana pe deal pe o panta mai lejera si cam gata cu tura asta. Coborarea spre Teisani nu pune probleme si ne prijeluieste un nou maxim de viteza dupa cea din Alunis. Traseul din ziua a 3-a este aici, masina am recuperat-o din Cheia fara sa mai pedalam pe sosea pana acolo. A iesit o tura foarte interesanta, un antrenament foarte bun pentru TF2. Multumiri colegilor pentru iesire si lui Teo pentru consultanta in stabilirea traseului, cat si lui Calin care ne-a facut sa ne simtim ca acasa la el la Teisani. Bafta si sa ne vedem cu bine!

Anunțuri
Categorii:MTB, Munte Etichete:, , , ,
  1. Iunie 4, 2010 la 7:31 am

    Aici sunt pozele din tura respectiva
    http://outdoors.webshots.com/album/577660202xYHNJB

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: